Interviu Jurjak: „Până în momentul acela nu mai aveam piese cu versuri“

Când asculți „Lemon Blues”, primul album semnat Jurjak, parcă timpul se dilată. Cu influenţe blues, electro, psihedelic şi rock, materialul te face să vrei să-l asculți iar și iar. Despre el, cum a luat naștere proiectul, dar și despre începuturile în muzică, în interviul pe care George Pietroșel, fiul lui Edi Pietroșel (toboșarul trupei Holograf) și vocea proiectului Jurjak, ni l-a acordat. Enjoy!


„Aş vrea s-o luăm acum de la început“, așa cum spui și în piesa „Un minut“. Când ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Sigur n-am vrut să fac drept și mi-a fost la îndemână să bat toba cu K-Gula și trupa Confusion. Atunci mi-am dat seama că sigur nu o să practic dreptul și cât de cât am început să mă înclin spre partea artistică. După am scris poezie, am dat la regie, iar de acolo au început să se lege între ele. Au trecut ceva ani de atunci, n-a fost spontan.

Cum a fost copilăria ta, apropo de începuturi? Știu că mergeai alături de tatăl tău la eveniemente.

Liniștită. Mergeam peste tot la concerte, dar în perioada aia mă distram. Nu îi luam neapărat ca pe niște exemple, dar oricum, atmosfera era foarte mișto.

Știai de la început pe ce drum vrei s-o iei? Mama ta este avocat, bunicul tău a avut aceeași meserie, iar tatăl tău este artist. Ți-au impus să mergi pe vreun drum?

Bunicul a fost mare avocat, unchiul tot avocat, iar mama la fel. Ei m-au îndrumat spre partea asta. Când am terminat liceul nu știam încotro s-o iau, chiar dacă știam că aici aveai un loc de muncă sigur. Mi-am dat seama însă că nu sunt în zona potrivită. Pe de altă parte, mă mai jucam cu tobele prin casă. Părinții m-au lăsat liber. Poate prea liber…

Îți place să te exprimi prin sunete, să scrii… Ce parte te atrage cel mai mult din toate astea? Când te simți mai liber, când compui, regizezi sau când scrii poezii?

Când fac muzică mă simt liber. Sunt o persoană mai introvertită și îmi place să stau singur și să mă chinui puțin. Nu am studii muzicale și trebuie să le-ntorc pe toate părțile până iese ceva. Mi-e mai simplu așa. La regie e echipa mare, depinzi de mulți oameni. Acolo e altă aventură.

Proiectul Jurjak este unul destul de diferit de ce este acum pe piața muzicală din România. Cum a luat el naștere?

Eu fac muzică încă de când am terminat proiectul cu K-Gulă. Am început să fac instrumentale, iar de acolo am tot început să mă joc. Au ieșit tot felul de idei de piese. Dintotdeauna mi-a plăcut să colaborez și să am și live act-uri. Am colaborat și cu saxofoniști, trompetiști și chitariști și, până la urmă, s-a ajuns spre partea de blues.

Cum a luat naștere albumul „Lemon Blues“? Cât timp au durat înregistrările?

Vreo 5 piese erau deja făcute de mult timp. Eu am mai cântat cu Miron Sofian și Cristi Chelsoi, cu care merg la show-uri și care cântă și cu El Negro. Tot „Lemon Blues“ spunem la ceea ce facem.

Ideea de albumul a luat naștere de când cu clipul piesei „Șoapte“, pe care l-a făcut Hypno. Până în momentul acela nu mai aveam piese cu versuri. „Șoapte“ a fost prima. A stat vreo doi ani la mine în calculator, până a auzit-o el, i-a plăcut și a zis să-i facem videoclip. După asta mi-am dat seama că trebuie să mai fac versuri pentru piese, că e un drum bun pe care să mergi pentru a putea ieși în față. Doar cu instrumentale e foarte greu la ora actuală. Sunt foarte mulți artiști care fac instrumentale. Și totuși, versul și cuvântul pot să atragă atenția și te ajută să transmiți un mesaj mult mai repede și mai concret.


Cum vezi serviciile de streaming?

Sunt bune, pentru că noi cu cât avem mai multe, cu atât muzica poate să ajungă la mai multe urechi.

Ai un moment al zilei în care îți place să compui?

De multe ori îmi place noaptea să lucrez. Am și o chitară mai mică pe care o țin în portbagaj și de multe ori când îmi vine ceva în cap mă folosesc de ea.

Ai învățat singur să cânți?

Nu. La chitară știam, după m-am tot jucat și acum un an și ceva am fost la Mălin Cristache, un profesor bun de chitară. Mi-e greu acum, pentru că nu mai am răbdare și îmi pare rău că nu am învățat să cânt de mic. Cel puțin e bine că pot să-mi pun ideile pe hârtie cu ajutorul chitării. După asta am un chitarist care să le tragă și să le cânte mult mai bine decât pot eu.

Cum a reacționat publicul la această piesă?

A prins foarte bine. Și textul e interesant, dar clipul a fost boom-ul. Hypno a reușit să facă ceva viral. A avut share-uri peste share-uri. Poate că era nevoie de ceva de genul.

Deja mi se pare că dacă asculți o piesă din proiectul Jurjak îți dai seama cine o cântă…

Da, amprenta este cea mai importantă și în cazul meu e bine că este recogniscibilă.

A fost greu până ți-ai găsit un stil muzical?

Nu pot să zic că a fost greu, dar am încercat de toate. Și hip-hop, și house, și minimal…

Sunt 12 piese pe album. De ce atâtea? Când îți dai seama că un material ajunge să fie într-o formă finală?

Au fost multe piese, dar pe parcurs am tot făcut, iar cele cu versuri au câștigat teren. În principiu cam asta e regula, că un album trebuie să conțină 12 melodii și am zis să-l facem și noi așa. Inițial am zis să fie 14 cu intro și outro, dar am renunțat pe parcurs la idee. Și albumul următor cred că tot atâtea piese va avea.

Deja aveți un concept pentru viitorul material?

Folderul din arhiva mea de instrumentale există. Vreo 6 piese sunt aproape terminate și există, de asemenea, și alte idei de melodii, puse tot în același folder. Vreau să mențin partea de blues, electro și puțin rock și să se cheme „Bluesberry“. Mi se pare interesant. Poate or să fie și mai multe piese acustice…

Te-ai gândit și la colaborări?

Nu știu exact ce o să fie. De curând am colaborat cu Omu Gnom și DJ Undoo pentru albumul lor, „Hrană“. În principal colaborăm între prieteni, atât la clipuri cât și la piese.

Este stabilită deja o dată de lansare pentru materialul următor?

Nu, dar ar fi interesant să fie tot în octombrie, precum este și „Lemon Blues“. Nu mi-am pus un deadline, pentru că e mai bine să las totul să vină de la sine.

E mai comod să lucrezi cu oamenii pe care-i cunoști?

Și asta, dar cumva ne facem o comunitate a noastră, o familie și încercăm să ne ajutăm reciproc, asta ca la un moment dat să facem un festival numai între prieteni, cum fac deja și alții.

Le ceri prietenilor păreri atunci când lansezi ceva nou, te influențează?

Clar! În primul rând îl întreb pe tata, care are experiență, iar apoi pe colegii de trupă. O pun și unor persoane care nu au de-a face cu zona artistică, pentru că ei au altă viziune.

Cum reacționează tatăl tău când îți ascultă muzica?

Îi place și observă punctele forte ale ideilor și-mi zice dacă trebuie să merg într-o direcție sau alta, când ceva ar merge mai bine pe refren decât altceva și nu numai. Îmi dă sfaturi bune.

În loc de încheiere, pentru cei care acum descoperă acest proiect, cu ce piesă crezi că ar trebui să înceapă să asculte Jurjak?

Depinde și de persoană, dacă aș putea să-mi dau seama ce gusturi are, dar cred că „Șoapte”, care a avut o priză destul de bună la public. Cred că cu ea ar fi indicat.

Ascultă Jurjak pe Zonga!


George Pietroșel zis și Jurjak este compozitor, regizor și fondatorul proiectului cu același nume. De-a lungul timpului a cochetat destul de mult cu hip-hop-ul, actualul proiect fiind unul de electro-blues. Are 34 de ani, a studiat regie de film și televiziune la Universitatea Hyperion și, de asemenea, a terminat Facultatea de Drept. 

Locația: Cărturești Carusel; credit foto: Ruxandra Scripcariu.