Interviu Matteo: Au fost niște nopți petrecute în studio, au fost unele care m-au umplut de frustrări…

Zilele trecute am stat de vorbă cu Matteo, care tocmai și-a lansat un nou single. Am discutat și despre cum au fost pentru el primii 10 ani în industria muzicală, despre muzica pe care o ascultă, dar și ce producători îl influențează, pentru că, pe lângă faptul că este cântăreț, este și producător.

3, 2, 1… start! Grin

Tocmai ți-ai lansat noua piesă, „Ghetele”. Care este povestea din spatele piesei? Cât au durat înregistrările?

Piesa e făcută într-un studio mai vechi. De atunci am mai schimbat încă două locații. Este o poveste foarte veche. Prima oară nu era despre ghete, ci era cu o mașină. Am tot schimbat textele, iar la un moment dat piesa era puțin mai orientală. Toate variantele prin care a trecut, de la început până la cea actuală, care se aude pe Zonga, or să fie incluse într-un viitor material, un fel de „making of” făcut în studio, pentru că sunt și producător pe lângă artist și aș vrea să împărtășesc din experiența mea și cu alte persoane.

Câte perechi de ghete are Matteo?

Am vreo trei rafturi… am adidași gheată și o pereche de ghete clasice, galbene. Îmi plac foarte mult, mai ales Jordan-urile!

Mai știi când ai început să colecționezi?

Nu am neapărat pasiunea asta de a colecționa sau nu o am conștient. M-a prins natural. Dacă văd ceva interesant, iau. La fel și în cazul cămășilor. Și mai am multe figurine Batman.

Anul trecut s-au împlinit 10 ani de când ți-ai început cariera muzicală…

Da. Anul ăsta, pe undeva prin luna mai, se fac 11. Nu am simțit cum au trecut, pentru că timp de câțiva ani am avut o pauză. M-am lansat în forță, cu ajutorul Loredanei, după care au urmat colaborări cu Wassabi, Delia, Cream și nu numai, iar apoi am încercat să fac de unul singur piese și voiam să-mi dau seama care-i rețeta sau dacă există vreuna. Au fost niște nopți petrecute în studio, au fost unele care m-au umplut de frustrări, dar a fost o școală cu totul și n-am avut timp să-mi dau seama când a trecut. În timpul zilei lucram în publicitate, compuneam multe piese pentru spoturi, iar seara, după 6, când se culcau publicitarii sau nu mai răspundeau la mesaje, mă apucam să compun pentru mine.

Cât de ușor îți era atunci să faci muzică, ținând cont de programul de la muncă pe care-l aveai?

Dorința de a reuși cred că-mi dădea inspirație să scriu, cu toate că e un paradox ceea ce spun acum, dar cred că ea mă motiva să încerc. Acum uitându-mă în spate și ascultându-le, îmi dau seama că unele sunt mai bune și altele mai proaste. Îmi ascult evoluția…

Îți place să-ți asculți des propria muzică?

Da, îmi place, asta pentru că mă corectez și sunt critic cu mine. Eu îmi și compun, dar îmi și mixez piesele. Fac o melodie de la început până la final. Un exemplu care-mi vine acum în minte este „Amândoi”, care nu are master. Nu i-am făcut. Acum când mă uit în proiect, mă apucă plânsul. Big Smile) Asta pentru că am tras-o într-o cameră care avea doar cărămidă de jur împrejur, era într-un subsol, iar microfonul intra direct în placa de sunet. Nu trecea printr-o compresie și nu-mi procesam vocea în vreun fel, așa cum se face de obicei. Sunetele intrau brut, direct în calculator.

Ce parte îți place mai mult, cea de producător sau cea de cântăreț?

Ambele. În primă fază trebuie să-mi vină ideea, stau să scriu textele și să fac liniile, iar apoi mă apuc să produc piesa.

De obicei artiștii încep cu câte un single, iar abia apoi colaborează. La tine a fost invers. Era mai ușor să colaborezi atunci decât este acum?

Cred că era puțin mai ușor, pentru că atunci încă mai ieșeau albume și nu știai care va fi single-ul. Făceai un material de 10-12 piese, iar la un moment dat aveai și invitați, pentru că nu puteai să cânți piesele de unul singur. La final, când terminai de făcut albumul, își spuneau părerile oamenii din casa de discuri, cei din managementul artistului și producătorii, de față cu artistul, legat de care piesă este cea mai bună. Ea era cea care urma să fie lansată ca single și merita și investiția banilor într-un videoclip. După intra pe radio.

Îți place să asculți albume? Ce ai ascultat în ultima perioadă și ai recomanda?

Da. Ultimul album este „Starboy”. M-a tentat să-l ascult pentru că The Weeknd a făcut un videoclip foarte interesant pentru promovarea lui. Și cel al lui Future, „FUTURE”. Recent am cumpărat un best-of al lui Michael Jackson, care are 5 CD-uri și un DVD, pentru că îmi place să le am și în format fizic pe cele pe care le-am ascultat des. Artiștii din afară se agită puțin mai mult legat de asta, pentru că după ce se consumă piesele, scot și albumele. Eu din motivul ăsta cumpăr albume, pentru că arată frumos. La mine contează foarte mult estetica, pun cel mai mult accent pe treaba asta. Tot datorită faptului ăsta, studioul Mattman Music întâi a fost gândit să arate bine, iar mai apoi să se audă bine.

Ascult și The Weeknd și Future, dar nu sunt fan. Sunt fan Morgan Heritage care nu sunt noi deloc. Sunt câțiva frați care cântă reggae, unul combinat cu r&b. Pe ei îi ascult orice ar scoate. Pe Future, de exemplu, îl ascult pentru sunetele pe care le folosește. Trap-ul e un stil de a cânta.

Cum vezi serviciile de streaming?

Folosesc. Am abonament și la voi, dar și la un alt serviciu. Doar la două am. Îmi este la îndemână să ascult de pe streaming. Am toată muzica acolo. Acum ceva timp îmi descărcam mp3-urile, le aveam în calculator și le tot țineam, pentru că dacă ștergeam vreo piesă, poate voiam apoi s-o ascult peste câteva luni, iar atunci nu aveam de unde s-o mai iau. Acum nu mai e necesar să le ai tot timpul cu tine, pentru că le ai pe un alt server, la altcineva, care are un spațiu mult mai mare, iar tu doar le cauți.


Îți petreci mult timp ascultând muzică?

Da, pentru că pe drumurile spre concerte, la un moment dat colegii adorm, iar eu pentru că nu prea dorm când sunt pe drum, rămân singur. Îmi pun căștile și ascult. O fac și să văd ce versuri mai fac alți artiști, caut producători pe care-i știu și-mi plac, descopăr producători noi…

Printre ultimele ascultate este și cel pe care l-a scos Bruno Mars. Este unul foarte tare și îmi place mult de tot direcția pe care și-a ales-o. E un funk vechi, combinat cu sunete noi și flow-urile… ba cântă r&b, ba are flow de trap, de Șatra B.E.N.Z.. Smile

Îți place proiectul?

Îmi place fenomenul. Îl respect, de fapt. Proiectul Șatra are plusuri și minusuri, mai multe plusuri decât minusuri. Mi se par foarte cool și foarte nou. Băieții sunt cu câteva luni, dacă nu ani în fața industriei. Oamenii fac trap, cum e în State, și observ că prinde foarte bine la noi. Trupa asta a reușit să umple Berăria H, Arenele Romane, dar și să vândă tot ce era pe partea de merchandising. Și pentru că tot vorbim despre ei, urmează să lansez o piesă cu Keed. Smile

Acesta o să fie următorul single?

Nu știu încă. Am lucrat la 7 piese încă din luna noiembrie a anului trecut, iar „Ghetele” s-a aflat printre ele. Piese lucrate de la 0, dar și unele pentru care aveam deja schița, cum a fost și în cazul noului single. Și restul pieselor sunt bune în continuare. Cred însă că următorul single o să fie o piesă cu UDDI. Sunt fanul lui.

Până atunci însă mai lansez piese, că tot suntem într-o discuție despre streaming. Acolo nu ai legi, nu ai timp, poți să lansezi și două piese într-o zi.

Spuneai că ai piese noi. Te gândești să le pui pe vreun album?

Dacă o să fie, el n-o să conțină single-uri. De 2 ani încoace tot discut cu echipa despre asta. Nu vreau să adun toate piesele pe care le-am lansat și să le pun pe un disc. Vreau să fac piese de la 0, dedicate materialului. O să mă apuc de el când o să am scenariul, în așa fel încât toate piesele să aibă o continuitate.

Și pentru că tot vorbeam mai devreme de concerte, îți place să mergi la cele ale altor artiști?

Da. Caut să văd și ce concerte urmează. În luna aprilie vreau să merg la Sean Paul în Germania, iar în vară are Bruno Mars concert. La cele de prin Europa mă cam duc. Bine, acum cum îmi permite și mie timpul, pentru că am concerte. Mă duc pentru că știu că oamenii ăștia fac show și mă inspiră și pe mine să aduc lucruri noi în ceea ce privește concertele, dar și muzica pe care o fac.

Uite, piesa „Baby Boy” de la Beyoncé conține un sample de dancehall vechi, din anii ’80, de care uitasem. Știu piesa, pentru că ascult reggae dintotdeauna. Dar uitasem de sample-ul ăla. Și după ce-am auzit-o din nou, mi-am dat seama că se potrivește pe o piesă de-a mea și așa am ajuns să mixez din nou piesa „Push it”.

Ai vreun producător preferat?

Am mai mulți. Diplo și Skrillex, dar și Make Will Made-It, chiar dacă el până acum nu mi-a plăcut, dar de când cu Rae Stremmurd m-a surprins într-un mod plăcut. A ieșit din muzica trap clasică și a făcut ceva mai melodios, dar tot trap. Pe Timbaland îl ascult oricând. El în lumea producătorilor mi se pare că este un fel de Michael Jackson în lumea cântăreților. A resetat lumea muzicală de două ori: prima dată când a lucrat cu Aaliyah și cu Missy Elliott, iar a doua oară cu Justin Timberlake.

Am mai mulți preferați, dar în ultima perioadă sunt fan Skrillex și Diplo, pentru că au reușit la rândul lor să revoluționeze muzica. Combină dancehall-ul și reggae-ul cu muzică electronică, sunete ciudate și trap și mie-mi plac de obicei combinațiile astea. Îmi pare rău că nu le pot pune 100% în practică, pentru că lumea încă e reticentă la sunetele noi, asta chiar dacă avem Șatra B.E.N.Z.. Sunt doar ei… Nu cred că dacă mai apare un proiect asemănător va avea același succes. Sunt atâtea piese care au succes în mediul online, dar nu au succes pe radio și cred că deja sunt două lumi diferite. Radio-ul este reprezentat de majoritate, iar online-ul este mai puțin, dar mai elevat din punct de vedere muzical.

O piesă foarte bună, lansată recent, este „Te aștept diseară” de la AMI, care nu are mare succes pe radio, dar e bine pe streaming. Și David Deejay, care lucrează cu ea, este un producător care-mi place.

Tu ești o persoană care ține cont de părerile celorlalți?

Normal! Ce-au făcut atât eu, cât și Șatra, a fost să realizăm ceea ce am vrut și am simțit. Asta sfătuiesc pe oricine, chiar și prin intermediul interviului acesta. E muzică, e cea mai frumoasă meserie de pe Pământ. Poți să faci ce vrei tu din ea și atâta timp cât nu e fals, e bine. Iese prost în momentul în care încerci să faci ceva doar pentru că e la modă. Pui tobe sau chitară pe o piesă, asta doar pentru că așa se poartă. Eu dacă simt să cânt cu țambal, asta fac! De exemplu, pe „Gândesc cu voce tare” am țambal. Urmează să scot și o piesă numai cu instrumentul ăsta și cu beat de trap. Asta simt, asta vreau să fac. Dacă n-o să fie bine primită de public, va fi următoarea.

Ascultă Matteo pe Zonga!


Pe numele său real Matei Vasiliu, Matteo este născut în București, a crescut cu muzica reggae și a rămas influențat de acest gen pe parcursul anilor. Și-a început cariera muzicală în 2006, fiind invitat să reinterpreteze alături de Loredana piesa „Depărtare”. A continuat cu alte colaborări, iar de atunci și până acum a scos mai multe single-uri.

Locația: Mattman Music; credit foto: Ruxandra Scripcariu.