Interviu Nane: Am încă un album gata. Nu mă opresc din făcut muzică

Nane este plecat de acasă, atât la propriu, cât și la figurat. Născut în Orșova, a crescut cu muzica alături, iar în scurt timp hip-hop-ul a devenit genul muzical care l-a atras cel mai mult. Mutat pe perioada facultății în Timișoara, iar de câțiva ani ajuns în București, artistul a lansat anul acesta două materiale.

Este vorba despre primul album din carieră, „Plecat de acasă„, dar și cel de-al 7-lea mixtape, „Lună Plină„. Am vorbit despre ele, despre cum văd părinții lui muzica pe care o face și despre planurile de viitor în interviul de mai jos. Smile

© Ruxandra Scripcariu

Ai scos la începutul anului albumul „Plecat de acasă„, primul din carieră. Ce reacții au avut oamenii?

Au avut reacții bune. Mie mi se pare că, Nane ca proiect, a avut parte de o creștere continuă de când m-am mutat în București. Acum sunt într-un moment în care mi se pare că sunt mult mai sigur pe mine, pe ce vreau să fac și pe ce să transmit. Mi se pare foarte marfă ce s-a întâmplat, inclusiv evenimentul de lansare de aici, din The Urbanist. A fost un turneu care s-a făcut în 8 orașe. A fost marfă, dar nu extraordinar. Sunt mulțumit de ce s-a întâmplat.

Crezi că se schimba ceva dacă rămâneai în Orșova?

N-ar fi fost nimic la fel. Nu ai ce să faci acolo, cu părere de rău. E orașul meu natal, dar nu. Este foarte puțină lume care a mai rămas în oraș, pentru că de-a lungul timpului toți au ales să plece în afara țării sau în orașe mai mari. Dacă vrei să compari Bucureștiul cu Europa și Orșova cu România, exact asta s-a întâmplat. Cât de multă lume a putut să plece a plecat și nu s-a mai întors. Mi-aș dori să fie bine toată lumea, mi se pare că țara asta e tristă.

Problema e, de fapt că e un nivel de cultură foarte scăzut. Și nu vreau să pară că-s eu un cult, vorbesc doar de nivelul mediu de cultură din România. Și nu mă refer la cultură generală neapărat, cât mă refer la cea muzicală. Foarte mulți, de exemplu, nu văd mai departe de sunetele astea pe care le facem noi în muzică, la modul că nu percep mesajul, ce-a vrut să zică artistul prin versul sau strofa respectivă. E cumva foarte superficial.

În schimb sunt foarte bucuros că vine o nouă generație care e altfel decât cea în care am crescut eu. Sunt mult mai deschiși, iar asta poate și pentru că au crescut cu tabletele în mână, au avut acces la informație de mici. Mi se pare că ei sunt mult mai deschiși decât românii cu care am interacționat până acum. Atât cu albumul, cât și cu noul mixtape, am cunoscut niște puști foarte tari, foarte deștepți.

Crezi că artiștii, și nu doar din muzică, au puterea de a schimba un vreun fel cultura românească și modul în care este ea percepută?

Cred că avem o mare putere de a influența, dar nu cred că putem schimba în mod direct lucrurile care se întâmplă aici. Suntem și noi afectați de sistemul în care trăim. Nu cred că suntem responsabili să schimbăm, dar sigur, putem să insuflăm ideile în mințile ascultătorilor.

Nu cred că țara asta-i bine și nu cred că artiștii sunt unde ar trebui să fie. Nu știu de ce vorbim despre artiști, când nu putem vorbi despre sănătate, despre sistemul de învățământ… Cred că asta cu artiștii e undeva pe ultimul loc pentru o listă de schimbări care ar trebui să aibă loc. Sunt multe lucruri mult mai importante. Mi-ar plăcea să nu mai văd atâtea biserici, cât să văd spitale dotate cu tot ce trebuie. Mi-ar plăcea să te bage un doctor în seamă dacă ai o problemă și să nu trebuiască să-I împingi 2 milioane în buzunar…

© Ruxandra Scripcariu

Pe 28 octombrie ai scos cel de-al 7-lea mixtape, „Lună Plină„. Cât au durat înregistrările? S-au suprapus cu perioada în care erai în turneul „Plecat de acasă”?

Eu nu prea fac nimic altceva. Petrec foarte mult timp în studio, unde ascult și primesc foarte multe beat-uri. E mult să zic producători, pentru că nu lucrez neapărat cu producători, ci cu oameni care vor să facă lucruri, chiar și cu puști. Primesc beat-uri de la puști care nu și-au terminat liceul, pentru că vor să facă asta și mă inspiră astfel de sclipiri, pentru că știu că așa eram și eu. Dacă țara e varză, e clar că și industria muzicală e varză și este foarte greu să ții motivat un talent și nu vorbesc neapărat despre artă. Vorbesc despre orice talent.

La noi în țară nu se încurajează absolut nimic. Dacă un copil e talentat la scris și ar trebui să fie scriitor, de exemplu, pe el nu-l încurajează nimeni financiar. Mi se pare că dacă mă ascultă niște puști care fac asta, le întind o mână de ajutor cumva și le confirm că sunt talentați, dacă eu îmi doresc să lucrez cu ei sau oricare alt artist.

Toate piesele de pe mixtape au fost concepute în timpul nopții și de aici a venit și numele. Nici nu am vrut să treacă foarte mult timp, pentru că nu-mi place nici să se învechească muzica… Dacă am crezut în ea atunci când am făcut-o, am vrut să o și lansez.

E important să-ți răspundă un artist și, de asemenea, să te încurajeze în primul rând părinții. Știu că și tatăl tău asculta muzică și avea multe casete…

Da, chiar dacă el nu înțelegea atât de puternic muzica. El nu este la modul nerăbdător să vadă ce-am scos… ”Ai scos un mixtape, o să ți-l ascult cap-coadă să văd despre ce mai vorbești…” Big Smile). Dar da, m-a încurajat să fac ce vreau. Părinții mei m-au încurajat să fac ce mă face fericit, iar dacă nu era muzică, putea fi orice altceva. Nu e neapărat financiar, cât m-au încurajat să fac tot ce-mi stă în putere ca să fac asta. Și când am fost dezamăgit și-o sunam pe mama și-i ziceam că nu e deloc Bucureștiul și industria muzicală pe care mi le închipuiam, m-a încurajat să merg mai departe.

Fiecare om ar trebui să facă ce-l face fericit. Nu cred deloc în chestia aia cu ”mi-aș fi dorit să fac asta, dar din cauza părinților nu am putut, pentru că ai mei și-au dorit să devin nu știu ce…”. De la o anumită vârstă, de la 18 ani dacă mă întrebi pe mine, când e perioada în care pleci de acasă să-ți faci un viitor, ești direct responsabil pentru poziția în care ești și tot ce ți se întâmplă. Nu mai poți să dai vina pe nimeni. Dacă nu-ți convine ceva, tu trebuie să schimbi.

Apropo de părinții tăi, ți-au zis vreodată că zici prea multe lucruri ”din casă”?

Niciodată. Nu s-ar băga niciodată în ce fac eu. Ei știu că asta e mai mult decât o meserie, că nu e ca și cum aș merge la muncă. Simt nevoia să mă exprim și aș înnebuni dacă nu aș face asta. Sunt implicat 100% și ce zic pe piese cred în totalitate și au încredere și ei că dacă am hotărât că vreau să zic lucrul ăla, e cea mai bună variantă pe care am putut s-o găsesc în a spune acel ceva. Mă încurajează și nu mi-ar zice niciodată ”piesa aia e nașpa”. Mai degrabă m-ar lăuda pentru ce le place decât să încerce să mă descurajeze.

Care este piesa care le place cel mai mult?

Mamei îi place foarte mult ”Noi 2”. Și înțeleg cumva și de ce. Este o piesă mai universală și mai accesibilă. Îi place mult și ”Zile”, de pe mixtape. Am scris-o și într-un moment în care m-am deschis foarte mult. A fost chiar ultima piesă pe care am scris-o. După ce le-am avut pe toate, mi s-a părut că e melodia care a concluzionat tot. Mi-am făcut toate filmele și toate nebuniile, dar pe ”Zile” am avut momentul de sinceritate maximă.

E adevărat. Ai zile în care te simți bine și zile în care nu te simți așa. Multă lume poate crede că e perfect, pentru că vede în videoclipuri care au costat mult și are tendința să tragă niște concluzii de genul ”Mamă ce viață tare are ăsta, câtă lume vine la el la concerte!”. Așa se vede, dar nu-i așa, pentru că sunt dedesubturi în toate lucrurile și-n toate meseriile. Ai satisfacții uneori și te bucuri, iar uneori îți vine să renunți.

© Ruxandra Scripcariu

Ai lucrat pe cont propriu majoritatea timpului. Te-a ajutat să te organizezi mai bine venirea la Okapi?

Nu are legătură neapărat cu venirea în Okapi, cât are legătură cu faptul că am plecat de acasă. Înainte de București a fost Timișoara, unde m-am lovit de ce spuneam înainte. De a lua decizii singur, de a drămui banii pe care-i am, de a-mi seta prioritățile mai cu atenție. Cred că m-a ajutat să mă dezvolt mai bine ca om plecatul ăsta și venitul în București. Și oricum, Bucureștiul a fost altceva decât a fost Timișoara. Energia oamenilor și stilul de viață sunt altele. Este un oraș cu energia lui. Nu mi se pare că te primește cu căldură. Mi se pare un oraș în care trebuie să alergi mult dacă vrei să faci ceva pentru tine. Trebuie să te zbați, să dai din coate.

De la început spuneai că vrei să fii artist. Crezi că te-ai fi descurcat în alt domeniu?

Nu pot să spun asta, pentru că nu am încercat să fac nimic altceva. Nu am fost angajat niciodată full-time. Atât eu cât și ceilalți artiști suntem într-o cădere liberă, pentru că nu este nimic sigur niciodată.

Dacă eu începând de astăzi nu mai scot nimic timp de 3 ani, n-o să mă mai țină minte nimeni și n-o să-i mai pese nimănui de muzica veche. Nu ai o siguranță pe care poate o ai dacă lucrezi într-o corporație. Multă lume nu înțelege asta. Mulți privesc din exterior. Văd poze pe Instagram, pe Facebook, citesc interviuri și văd videoclipuri și cred că-i perfect.

© Ruxandra Scripcariu

În piesa „Zile” spui la un moment dat că „Gustul vieții de artist e departe de dulce”. Care a fost momentul cu gustul cel mai amar din cariera ta?

Momentul în care nu ai bani să-ți plătești chiria, de exemplu. Este o problemă mare. Dacă n-ai bani s-o plătești te gândești unde-o să stai, iar dacă te întrebi unde o să stai, nu știu cum poți să faci muzică. Sunt probleme reale. De asemenea, poate că nu ai concerte timp de jumătate de an, iar dacă nu ai concerte nu ai nici sursă de venit și atunci poate că nu ai bani de mâncare.

De ce încă există reticență în industria muzicală românească atunci când vine vorba despre hip-hop?

Nu neapărat hip-hop și nu neapărat Nane. Sunt foarte multe proiecte marfă, grozave în România care mor din cauză că nu au susținere. E păcat, pentru că sunt multe care ar trebui să evolueze.

Pe de altă parte, sunt multe proiecte peste care dăm des în online, mai ales că acum pe multe le descoperim și prin streaming. Nu există o limitare.

Nu cred că mai suntem limitați să ascultăm ce ne dau radiorile și televiziunile din moment ce avem acces la internet. Copiii, că tot vorbeam de ei mai devreme, își fac playlisturile lor. Sper din tot sufletul ca la un moment dat, numărul oamenilor care ascultă ce vor ei să fie mai mare decât cel al oamenilor care ascultă ce li se dă, din cauză că sunt dezinteresați și că nu caută.

© Ruxandra Scripcariu

Ce ai ascultat în ultima perioadă și ai recomanda?

Ascult super multă muzică și trebuie să recunosc, cel mai mult ascult de afară. De acolo mă inspir și-mi place să mă raportez la calitatea muzicii pe care o fac cei din afară, mai ales din Statele Unite ale Americii. Îmi place ce se întâmplă în rap-ul din Spania, în cel din Germania. Ca artiști internaționali îmi plac Travis Scott, Partynextdoor, Young Thug, Future, Lil Uzi Vert, Bryson Tiller, French Montana, Drake, Tame Impala, Keith Ape, ScHoolboy Q, Clams Casino, Desiigner, Isaiah Rashad, Mac Miller, Fetty Wap, Usher, Solange, Ty Dolla $ign, Meek Mill, 21 Savage, A$AP Mob și Alicia Keys.

Din România îmi place foarte mult Șatra B.E.N.Z.. Mi se pare că a zguduit mișcarea rap. E un proiect care a atras atenția prin ceva foarte original. Îmi place mult și Jurjak.

Ce urmează?

Am încă un album gata. Nu mă opresc din făcut muzică. E posibil să mai fac încă 2, 3. Big Smile Am multă muzică pentru că lucrez încontinuu. Chiar și când plec în concerte prin țară am beat-uri și ascult la căști. Mereu mi se întâmplă chestii în viață care mă fac să vreau să scriu despre ele.

© Ruxandra Scripcariu

Ascultă Nane pe Zonga!

Locația: The Urbanist; credit foto: Ruxandra Scripcariu.