Interviu Raluka: asta este cea mai mare frică a mea de un an încoace

După ce ne-a încântat cu nenumărate piese alături de DJ Sava, ajunse cunoscute și foarte iubite de public, Raluka își continuă proiectul solo. De curând a lansat și primele piese în limba română, alături de echipa sa, Quantum Music. În interviu am discutat despre noile sale melodii, despre industria muzicală, cea mai mare teamă a ei și nu numai.
Enjoy! Grin

© Ruxandra Scripcariu

Spuneai într-un interviu mai vechi că te simți confortabil să cânți în limba engleză, dar iată, ne-ai oferit și prima piesă semnată Raluka în limba română. Cum a luat naştere „Ieri erai„?

Adevărul este că eu cântam foarte mult în limba engleză, nu cântam deloc în limba română și, normal, îmi era mult mai confortabil să cânt în engleză. Cât despre „Ieri erai”, trebuia să scot o piesă cu Tamaz, însă ne-am dat seama că era mult prea lentă pentru ce aveam eu nevoie în momentul respectiv și am zis că e cazul să găsim o altă piesă. Ne-am întâlnit într-o seară la studio, apoi încă o dată și a ieșit „Ieri erai”.

Exact în aceeași seară în care s-a compus piesa mea s-a compus și „Visele„, piesa Irinei Rimes. În timp ce eu făceam linia melodică împreună cu Zagga, iar Irina făcea versurile pentru „Ieri erai”, în celălaltă cameră era Andi care a auzit refrenul. Așa a luat naștere refrenul pentru „Visele”. Ambele piese au ieşit, cumva, în același moment. Tocmai din acest motiv cred că a fost o seară magică!

Ce reacții a primit din partea ascultătorilor tăi?

Ei știau că voi scoate o piesă în limba română, dar nu toată lumea se aștepta. 99% din reacții au fost de bine, ceea ce, pentru mine, a fost o bucurie mare. Nu mă voi opri aici, voi face și piese în limba engleză, probabil și în alte limbi. Lucrăm și la proiectul pentru piața internațională.

Ai lansat şi un videoclip pentru această piesă. Ți se întâmplă, atunci când asculți o piesă, să o şi vizualizezi?

Văd videoclipul și mi se pare că tot timpul o fac, mai puțin pentru piesele mele. Când vine vorba despre mine, devin subiectivă și nu mai știu nimic. Am momente când zic „mi-aș dori să fie așa”, dar nu pot să văd tot filmul piesei, pentru că sunt implicată în piesa respectivă și parcă nimic din ce mi-aș dori nu e bun. Sunt perfecționistă din punctul ăsta de vedere.

Pentru „Ieri erai” am vorbit de câteva ori cu Daragiu, care este regizorul videoclipului, și ne-am pus de acord în legătură cu anumite cadre. Am vorbit cu make-up artistul și cu hair-stilistul și ne-am pus cu toții de acord. A ieșit totul super natural.

De curând ai lansat piesele „Zbor” și „Dulce otravă” cu Killa Fonic. Cum au fost primite de public? Te influențează în general feedback-ul primit?

Piesele au fost primite foarte bine, am primit multe mesaje frumoase de la fani. Mă bucur că reușesc să îi încânt și cu altfel de muzică, nu doar cu piesele care intră pe radio.

Nu mă influențează neapărat, dar mă ajută orice fel de părere din partea oricui, atât pozitivă cât și negativă, pentru că avem tendința să fim subiectivi câteodată.

Ai avut numeroase colaborari de succes în proiectul tău cu DJ Sava. Cum vezi acum acel proiect?

Cred că proiectul cu DJ Sava și cu mine a fost unul iubit, atât de Dumnezeu cât și de oameni. Ne-am pus multe speranțe în el și de fiecare dată când era o piesă bună, el tot timpul mă avea pe mine prima pe listă. I-a plăcut tot timpul foarte tare vocea mea, atât lui cât și lui Connect-R și, de fiecare dată când era o piesă care avea nevoie de o susținere vocală, veneau la mine. Mereu mi-am dat tot sufletul în piese și probabil din motivul ăsta au ieșit piesele atât de bine și au fost hituri.

Ai lucrat şi lucrezi în continuare cu numeroşi oameni din industria muzicală. Cât de importantă este şi cât de mult îl influențează pe artist echipa cu care lucrează?

Aici, dacă ne referim la oamenii talentați, în special, contează foarte mult energia care se transmite într-o echipă, pentru că, atunci când creezi și când stai lângă niște oameni care-ți transmit o energie bună, reușești să scoți ce-i mai bun din tine. Niciodată nu am acceptat să fiu înconjurată de oameni care sunt sub mine ca potențial, pentru că nu-mi doresc niciodată să vină lumea să-mi spună „Bravo Raluka, ești cea mai tare!”. Vreau să am oameni lângă mine care să-mi spună atunci când greșesc. E foarte important ca, într-o echipă, colegii să fie realiști.

© Ruxandra Scripcariu

Care este piesa proprie care te reprezintă, dar cea a altui artist în care te regăseşti cel mai tare?

Încă mi se mai spune Raluka, fata aia cu trompeta. În continuare mi se spune Raluka, fata care cântă cu DJ Sava.
Una dintre piesele mele preferate este „Aroma” și mai nou „Ieri erai”, pentru că am și participat la compunerea ei. Deocamdată nu a venit acea piesă în cariera mea de care să nu mă satur, ori de câte ori aș cânta-o în concerte, pe care să o am în telefon și s-o ascult. Nu am piese de-ale mele pe telefon, tocmai pentru că le cânt în continuu și, la un moment dat, ajungi, ca artist, să te saturi de aceleași versuri, mai ales că eu le și uit pe toate. Așa că nu cred că am ajuns să am o piesă despre care să spun că mă reprezintă 100%. Probabil se va întâmpla când voi începe să-mi fac singură versurile și liniile melodice.

Momentan am rămas la linii, pentru că sunt antrenată în felul ăsta. Aș putea să cânt fără întrerupere și aș face-o bine. Sunt mai mult performer decât genul acela de artist boem, care stă să compună. De curând am început să scriu și versuri și-mi face plăcere. Este foarte personală și se vede că am pus suflet. Am pus oricum suflet în toate piesele mele și de-asta au și ajuns să placă. Cu cât te implicit mai mult, cu atât se simte pe toate părțile, rezultatele sunt diferite.

În ce mod te influențează ceilalți artişti pe care-i asculți?

Mă influențează 100%, pentru că profesia asta chiar se fură, nu se învață. Când era mică, normal, cântam ca un copil, dar încet-încet am început să merg pe la festivaluri, să ascult foarte multă muzică. Mă uitam la fetele care
erau mai bune ca mine, care luau premii mai multe și le furam tehnicile.

Pe vremea aceea, mama avea foarte multe CD-uri cu Enya, Madonna, Cher. Asta era muzica pe care o ascultam în familie. Am început să înțeleg ce înseamnă muzica, nefăcând ore de canto, pentru că stăteam în Deva, iar, pe lângă asta, nici nu aveam posibilități financiare. Părinții mei sunt niște oameni simpli. Am avut o copilărie superbă, dar nu puteam să-mi permit să fac ore de canto. Eram însă la liceul de muzică, unde făceam teorie și unde am studiat pianul și vioara până în clasa a 12-a.

Aşa cum cred că în viața unui om educația reprezintă 90%, așa cred că anturajul cu care-ți petreci timpul liber te influențează, dar și lucrurile pe care le asculți. Inconștient îți intră în suflet și așa ajungi să pui în muzica pe care o faci tot ce asculți tu de fapt.

Mi se întâmplă din când în când să mă întâlnesc cu unii oameni, să-mi arate ce muzică ascultă și chiar dacă nu știu nimic despre ei, din moment ce-mi arată îmi dau seama ce fel de oameni sunt, pentru că muzica spune foarte mult despre cineva, iar noi spunem foarte multe prin muzica pe care o ascultăm.

Spuneai că ai învățat să cânți la pian și vioară. Te-a gândit să faci o piesă în viitorul apropiat?

Nu, nici într-un caz. Sincer, nu vreau să mai cânt la instrumente, pentru că trebuie să studiez, iar eu nu sunt omul care studiază. La mine lucrurile merg pe moment. Am câte o sclipire, mă influențează lucrurile pe care le-am învățat de-a lungul vieții, dar nici într-un caz cele din școală. Cultura mea generală nu e neapărat foarte bogată și nu-mi e rușine s-o spun, pentru că nu am stat cu capul în cărți, să învăț. În schimb, când mi-a fost adusă acasă vioara, pentru prima dată, am fost cea mai fericită! Am luat-o și, pur și simplu, am dormit cu ea în pat. Eram în clasa a 3-a pe atunci. După două săptămâni de vioară mi-am dat seama că nu are nicio treabă cu mine. Pot spune că profesorul meu de vioară, Mircea Ceamă, era un om extrem de talentat, perfect ca profesor, dar chiar şi aşa, eu reușeam să-l enervez. Venea cu unghiera la orele de vioară, pentru că eu niciodată nu-mi tăiam unghiile. Dacă vrei să cânți la chitară nu-ți poți lăsa unghiile mari, pentru că trebuie să atingi coarda cu buricul degetelor. Îi spuneam tot timpul că nu pot să cânt pentru că am unghii și, ca să rezolve problema, venea și-mi tăia unghiile la fiecare oră.

Mereu o certa pe mama când venea la ședințe și-i spunea „Doamna Mona, să știți că eu sunt foarte supărat pe situația asta cu Raluka, pentru că nu vă imaginați cât este de talentată. Ați făcut cel mai bun lucru că ați adus-o la școala de muzică. Are un auz perfect, mă aude chiar și pe mine când falsez, dar nu știe nimic la oră”. Înainte de examen studiam, mergeam și luam 8, 9. Luam note bune. Nu sunt genul de om care să stea să învețe prea mult. Încerc să învăț un nou instrument, dar nu știu dacă-mi va ieși.

Cum vezi serviciile de streaming, dar viitorul industriei muzicale româneşti?

Este clar că evoluează. Începe să se facă muzică din ce în ce mai bună, cu tot felul de tendințe despre care n-ai fi auzit vreodată și se pare că publicul este deschis la tot felul de încercări. Eu nu mă descurc foarte bine în online, dar cred că ne îndreptăm înspre niște lucruri care ne vor fi de folos tuturor, pentru că, în momentul ăsta, în care avem streaming și toate lucrurile care se folosesc în online, avem acces la din ce în ce mai mulți oameni, față de câți am fi avut dacă era un concert normal. În online nu mai ai nici un fel de limită și cred că ăsta este cel mai mare câștig. În același timp se piratează foarte mult, adică se găsesc soluții prin care oamenii fură muzică pe internet și nu o cumpără, deși nu este scumpă deloc.

Care este cea mai mare teamă a ta în ceea ce priveşte muzica?

În ultima vreme am niște frustrări, pentru că am probleme cu vocea și pur și simplu nu pot să cânt. Eram obișnuită cu faptul că oriunde m-aș fi dus aș fi putut să cânt, orice, oricând și la orice oră, iar în momentul acesta, fizic, nu prea se poate. Am un chist pe coardă, nu se poate reface și trebuie operat. Mi-e foarte teamă să merg la operație și nici nu am timp pentru că avem concerte, sunt contracte semnate, avem treabă. Asta este cea mai mare frică a mea de un an încoace, dar mai am și teama ca nu cumva să mi se schimbe timbrul. Pe de altă parte, cred că voi trece cu bine peste toate astea. Sunt genul de persoană care se adaptează fiecărui lucru care i se întâmplă și cred că aș face față la orice!

Ascult-o pe Raluka în Zonga! Grin

Locația: Quantum Music; credit foto: Ruxandra Scripcariu.