Interviu Lora: prefer să fiu o antipatică interesantă decât o persoană minunată

Zilele trecute ați putut asculta în exclusivitate pe Zonga noul single al lui Flavius, „Prin mulțime„, alături de Lora, piesă despre care v-am scris AICI.

Astăzi vă prezentăm interviul cu Lora, unul destul de amplu, în care am vorbit despre streaming, despre viitorul și primul ei album, despre cum vede industria muzicală actuală și nu numai. Lectură plăcută! Grin

Lora (1)

Piesa „Prin mulțime” are un sound fresh. Cum te-ai cunoscut cu Flavius și cum a apărut oportunitatea de a lucra împreună?

E ceva mai deosebită și trebuie să recunosc că am primit-o pe mail. În momentul în care aud piese, în general, primul gând este dacă e radio friendly. Cam așa încercăm să facem selecțiile între piesele pe care le primim. Piesa asta este atât de specială ca sound, mesaj și linie melodică, încât nu ne-am mai gândit dacă e radio friendly sau nu, nu ne-a mai interesat, iar casa mea de discuri, MediaPro Music, a fost în asentimentul meu.

Mie-mi place la nebunie să colaborez cu oameni fresh, care nu-s neapărat foarte cunoscuți. Cred foarte tare în colaborările între un artist mai popular și un artist fresh. Îmi place să descopăr și cred că tot ce vine fresh ca artist vine și cu un sound pe măsură și îmi place să fiu mereu acordată la sound-urile noi. Cam asta am încercat să facem și cu piesa „Prin mulțime”, care-mi place foarte mult. E o piesă perfectă de ascultat dacă ești în mașină, te îndrepți spre casă și e noapte.

M-am mirat foarte tare la feedback-ul piesei ”Prin mulțime”, pentru că are un sound altfel și mă gândeam dacă nu cumva e o piesă care-mi place mie, pentru că eu înțeleg și aud altfel muzica, dar uite că se poate. Ce m-a atras la piesa asta e linia melodică, care intră altfel pe ritm. E cu un picior în underground.

Cum a fost procesul de creație pentru această piesă?

N-a fost nevoie de absolut nimic din partea mea, în afară de prezența în studio și de a simți piesa. A fost scrisă deja şi se întâmplă foarte rar să fie o piesă atât de bine scrisă încât să nu mai simt nevoia să fac o intervenție.

Foarte puțin mi-am spus punctul de vedere. 99,9% era făcută și era pentru mine. Am simțit-o când am primit-o și mă bucur că s-au gândit la mine, că sunt multe voci bune și multe prezențe feminine în showbiz care au capacitatea să transmită un astfel de mesaj.

Lora (2)

Cum îți alegi, în general, artiștii cu care lucrezi? Spuneai mai devreme că-ți plac oamenii fresh…

Primesc foarte multe propuneri pe mail, MediaPro Music la fel. Ne strângem la o ședință, care în general durează cam 3-4 ore, ascultăm tot ce e de ascultat și încercăm să obținem un feedback pozitiv de la cât mai multă lume, pe fiecare piesă și se cam votează. Plus că la mine nu e o regulă să fac doar cu artiști fresh, dar așa s-a întâmplat.

Piesa cu Doddy a prins extrem de bine, apoi piesa cu Peter Pop a avut un succes foarte mare, plus că sunt unul dintre artiștii ăia care nu au pretenții financiare când un artist nou vrea să colaboreze cu un artist mai cunoscut. Li se întâmplă să li se ceară niște sume, ori eu nu fac chestia asta și iarăși, probabil e o chestie care-i atrage. Mă implic foarte mult în proiecte și vizual, pe partea de videoclipuri, pentru că eu când ascult o piesă deja văd videoclipul și mereu vin cu păreri. Ajut ca la final pachetul să fie complet.

Va beneficia piesa „Prin mulțume” și de un videoclip?

Depinde foarte mult de feedback-ul publicului, de feedback-ul radiourilor. Cum spuneam, e genul de piesă la care nu a contat părerea radiourilor, în sensul că noi am înregistrat-o și lansat-o oricum, dar un videoclip înseamnă niște cheltuieli și este și un business până la urmă, iar dacă piesa intră pe radio, înseamnă că merită să se facă videoclip.

E complicat pentru că mai urmează două colaborări foarte interesante, plus single-ul meu. Voi avea un an plin. Îmi doresc foarte tare ca în toamnă să scot un album, măcar virtual, pentru că sunt niște piese care merită scoase, iar la volumul la care lucrez eu, este imposibil să le lansez ca single pe toate. Și toate sunt extraordinar de bune. Practic, ar trebui să lansez o piesă la două săptămâni, ceea ce înseamnă că miroase a album.

Lora (3)

Încă de la lansarea piesei pe Zonga ai primit un feedback pozitiv din partea fanilor…

Da și nu am făcut un push foarte mare. Trebuie să recunosc că mi-am instalat Zonga cu prilejul lansării acestei piese. Foarte multă muzică aveți și foarte bine arată. E foarte friendly și mă bucur că s-a întâmplat colaborarea asta și sigur o să mai avem. Îmi place ideea de avanpremieră, ca la filme, iar ascultătorii voștri fideli să fie cei care primesc prima dată, plus că obții un pre-feedback și îți dai seama de multe chestii.

Dacă am simțit să cânt o piesă, am cântat-o.

Într-adevăr, sunt urechi pentru online, care sunt foarte importante și pe care promit să nu le neglijez. Promit să fac muzică nu doar cu gândul la radio. Oricum în general am făcut asta. Dacă am simțit să cânt o piesă, am cântat-o, dar s-a şi investit foarte mult în Lora şi e important să intre muzica şi pe radio. Publicul online nu e neapărat un mare ascultător al posturilor de radio. Acum îți permite și mașina să bagi un cablu în telefon și să asculți ce vrei tu și atunci asta-i bine, pentru că înseamnă diversitate.

Înseamnă că poți să-ți clătești urechile și cu altceva, nu doar cu același playlist care rulează pe radio. Cu toate că, recunosc, ascult radio și sunt uimită de diversitatea care există în momentul ăsta pe radiourile din România. Chiar m-a surprins. Ascult niște linii vocale foarte complicate și n-am crezut că vor deveni mainstream vreodată, ceea ce e bine, pentru că am niște piese care așteaptă de câțiva ani să fie lansate.

Lora (4)

Chestia asta a crescut o dată cu Shazam, pentru că și ei au început să preia piesele…

Eu cred că s-a schimbat în 2014. Înainte să ies din club, s-a băgat ”Help Me Lose My Mind”. Cred că aia e piesa care a stat puțin la temelia schimbării sound-ului pe radiourile din România. Toată lumea s-a oprit s-o asculte, n-a mai părăsit nimeni clubul. Faptul că a intrat o piesă bună cu un astfel de sound și că radiourile au avut intuiția să testeze urechile mainstream-ului a contat. A fost un mare hit, iar producătorii au dat frâu liber imaginației și au lăsat să curgă și altfel de sound-uri, ceea ce la fel, e foarte bine, pentru că nu ne mai este frică să ne jucăm cu frecvențele și să facem ritmuri mai nebune. Trebuie să fie previzibilul ăla, să simți tu unde ar trebui să se ducă piesa, dar pe un sound mai special.

Vreau ca oamenii care au crescut cu mine să fie deschiși la minte.

La single-ul meu este o nebunie curată. Lucrez cu băieții de la HaHaHa și, pentru că lumea se așteaptă la niște lucruri din partea colaborării noastre, va ieși ceva puțin mai nebun. Vreau ca oamenii care au crescut cu mine să fie deschiși la minte și să înțeleagă noul sound pe care vreau să mi-l implementez mie, în primul rând.

În general muzica este făcută să vindece sau să scoată din tine anumite emoții.

Îmi doresc foarte tare să nu mai existe războiul ăsta între undeground și mainstream, pentru că este o mare greșeală. În general muzica este făcută să vindece sau să scoată din tine anumite emoții. Și n-are cum vreo emoție sau vreun sentiment, că e mai popular sau mai rar întâlnit, să fie considerat mai important decât altul. Dacă o piesă e veselă, e normal să fie populară, pentru că toată lumea își dorește să uite de probleme și să fie în asentimentul altor oameni, dar dacă e o stare de melancolie generală, e normal să prindă o piesă lentă, dar asta nu înseamnă că este de proastă calitate doar pentru că e foarte populară. Nu neapărat ce e popular e prost și cred că suntem la granița aia, unde începem să înțelegem chestia asta.

Eu fac psihologie și sociologie aplicată prin muzică.

E foarte important pentru un artist să ajungă la cât mai multă lume, iar multă lume nu înseamnă neapărat calitate proastă. Noi trăim din munca asta, nu din aer și o bătaie prietenească pe umăr. E un fel de psihologie. Eu fac psihologie și sociologie aplicată prin muzică și sunt curioasă atunci când sunt oameni diferiți, să-mi dau seama ce le-ar plăcea să asculte. De la principiul ăsta-mi dau sau nu vocea pe o melodie, compun o melodie.

Toate piesele legate sunt un mare playlist, un album pe care vreau să-l scriu pe parcursul vieții mele.

Sunt convinsă că sunt oameni care nu mă iubesc pe mine neapărat ca artist, ci-mi iubesc o anumită piesă, dar pe mine nu mă interesează asta, eu vreau să mă iubească, să mă înțeleagă și să mă perceapă în întregime, ca pe un întreg playlist. Dacă mă cunoști de la ”Singur în doi” și poate nu vrei să te uiți în spate, că nu-ți plac piesele, de la ”Singur în doi” poate o să-mi înțelegi toți pașii. Uite, ”Puișor” nu e neapărat pentru copii. Începi să mă-nțelegi, să le legi și-ți dai seama că toate piesele legate sunt un mare playlist, un album pe care vreau să-l scriu pe parcursul vieții mele.

Lora (5)

Cât de important este feedback-ul pentru tine și cum îl cuantifici, în general, pe cel negativ?

Am ajuns într-un stadiu în care chiar îmi cunosc fanii. Sunt foarte bine organizați, îi cunosc și mă cunosc atât de bine încât ei știu cum ar trebui să-mi vorbească.

Fanii adevărați sunt cei care mă iubesc, cu tot ceea ce reprezint ca artist.

Respectul este cuvântul cheie. Unde se vede o lipsă de respect într-un comentariu, omul ăla nu-mi este fan, ci ascultătorul unei melodii probabil. Iar fanii adevărați sunt cei care mă iubesc, cu tot ceea ce reprezint ca artist și de-asta, nu prea văd cum un fan ar putea să se supere pe ceva ce eu simt să lansez sau exprim, pentru că ei sunt aviz de tot ceea ce urmează să fac. Ei abia așteaptă o nouă notă, o nouă melodie, pentru că Lora înseamnă ceva pentru ei.

Este trist că este o parte a mass-mediei foarte avidă de orice, să fie cât mai suculent pe negativ, iar dacă nu este, fac ei să fie, pentru click-uri. Ori iarăși, e publicul pe care eu nu mi-l doresc.

Lora p

Cât de mult timp petreci online, pe rețelele de socializare și ce impact crezi că au ele în ultima vreme în relația fan-artist?

Petrec mult, mai ales că eu nu am carnet, iar în mașină stau foarte mult pe Facebook. Plus că este o chestie foarte tare pe care a făcut-o Facebook-ul. Are butonul ăla de REC și cum suntem organizați în grupuri, intru și le las mesaje vocale. „Clubul Lorișorilor” e cel mai vechi și e manageriat de mama mea, care e și mama lor.

Iubirea a reprezentat întotdeauna o sursă de inspirație pentru tine. Cum reușești să prezinți mereu latura pozitivă în piesele tale?

Da, încerc. La „Singur în doi”, care e o piesă mai tristă și care te duce într-o stare deprimantă, am făcut-o luptătoare pe fată în clip. Și în ”Arde” la fel. Ea are puterea să se ridice și să meargă mai departe. Nu se termină lumea cu o despărțire și suferința nu înseamnă că suntem distruși și nu ne mai revenim niciodată. N-am putut să le dau fanilor pe o melodie adevărul complet, să le arăt cam cât de distrusă am fost eu după o despărțire, că n-am terminat niciodată piesa în punctul ăla cel mai de jos al suferinței pe care am simțit-o.

Pe o melodie tristă începi să plângi, ajungi în punctul ăla maxim de durere, iar apoi urmează eliberarea.

Muzica te ajută să ieși, pentru că pe o melodie tristă începi să plângi, ajungi în punctul ăla maxim de durere, iar apoi urmează eliberarea. Pentru mine e foarte multă psihologie și mă fac bine cântând, îmi ascult melodiile, care se nimeresc să fie cu perioadele pe care le trăiesc. Iar dacă mă ajută pe mine, mă gândesc că se vor regăsi mulți oameni și voi face bine și alte persoane. Așa-mi place să cred și asta mă ridică din pat dimineața.

Cât de greu e să fii sinceră cu tine însăți atunci când scrii piese de dragoste?

Este foarte greu, mai ales în momentul ăla în care vrei să te oprești, în care te doare cel mai tare, dar nu poți. Și practic acolo e momentul în care mă fac eu bine, pentru că mă gândesc la ceilați. E greu să te deschizi pe o melodie, plus că cel mai greu e ca în câteva minute să spui o poveste, iar dacă ai și un videoclip te ajută.

Și albumul ajută…

Albumul e ca un single cu videoclip de puternic, pentru că ai povestea în mai multe piese, pe care le poți asculta una după alta, pentru că nu te întrerupe nimic. E ca un serial. Ai tot sezonul. În momentul în care ai un singur episod dintr-un serial, vrei următoarea etapă.

Consider că nu ești artist până nu ai un album.

Mi-am dat seama că vreau album pentru că am început să mă uit la seriale și am rămas cu buza umflată când s-au terminat episoadele. Nu pot să mă uit la un episod și apoi să aștept săptămâna viitoare alt episod. Consider că nu ești artist până nu ai un album, deci nu mă consider încă artist. Îmi doresc să fiu unul complet și vreau să fie 2016 anul ăla în care, în toamnă aveți niște piese frumoase.

Lora (6)

În ce stadiu se află albumul?

Într-un stadiu avansat, trebuie doar să înregistrez. Suntem la partea de compoziție, aproape la final. La înregistrări e complicat, pentru că fiecare piesă trebuie să aibă o stare. Eu sunt obsedată, pentru că am un timbru vocal care, atunci când sunt mai obosită sună într-un fel, iar atunci când sunt odihnită sună altfel.

Am tras „Ne împotrivim” când eram foarte tristă și eram obosită și am avut un timbru care a transmis foarte bine pe piesa aia. Pe când, pe piesa „Prin mulțime” sunt mai odihnită și e o oarecare melancolie în voce. Într-o anumită zi simt ce piesă trebuie să înregistrez și am înțelegerea asta din partea studiourilor cu care lucrez. Fiecare piesă are starea ei, trebuie s-o găsești, iar dacă nu vine, trebuie s-o aștepți.

Ești printre puținele artiste care își scriu textele propriilor piese. Cum simți că piesa a ajuns într-un stadiu final și este gata de lansare?

Mereu compar oamenii cu piesele.

E un sentiment, o stare. E ca și cum faci un lucru și știi că e bine făcut. E o împlinire pe care o simți. E tot ce aștepți tu de la o melodie. Mereu compar oamenii cu piesele. E ce te aștepți tu de la acea persoană, plus niște surprize plăcute. Dacă mi se face pielea de găină înseamnă că piesa aia m-a cucerit, iar dacă nu mă îndrăgostesc de o melodie, n-o cânt.

După ce termini o melodie aștepți reacțiile sau te concentrezi pe ce va urma, pe viitoarele subiecte de piese, liniile melodice etc.?

Cumva sunt simultan. Sunt atentă și la piesă, la ce face, dar în același timp fac în așa fel încât să termin următoarele proiecte. Nu o ordine și în general la mine totul se întâmplă în același timp.

Cum simți că s-a schimbat viața ta după ce te-ai apucat de muzică? Te vedeai făcând altceva?

E un fel de oxigen, iar dacă nu fac asta mor. Sunt genul de persoană care se pricepe la câteva chestii, dar am avut norocul să pot face din asta o profesie.

Mama își dorea la un moment dat pentru mine să fiu avocat, judecător, doctor, pentru că am niște aptitudini la capitolele astea. Mi-ar fi plăcut să fiu doctor estetician, să fiu detectiv, polițist. Mi-ar fi plăcut să fac foarte multe lucruri, însă habar nu am dacă m-aș fi priceput.

Muzica și-a luat revanșa față de mine, pentru că eu nu am crezut că voi avea vreodată succes.

De câte ori am vrut să renunț la muzică s-a agățat de mine cumva. Faptul că am avut rezultate bune m-a făcut să nu renunț, faptul că atunci când am vrut să renunț am primit un telefon care m-a sucit la 180 de grade. A fost un fel de relație bolnăvicioasă până într-un punct, în care ne iubeam, dar nu ne potriveam, iar pe undeva muzica și-a luat revanșa față de mine, pentru că eu nu am crezut că voi avea vreodată succes.

Contează foarte mult energia pe care o ai și cred că din prea multă iubire poți sufoca un vis. Cred că dacă iubești prea mult ceva poți să-i faci rău, e nevoie de un echilibru.

Lora (7)

Crezi că muzica te-a ales pe tine sau tu ai ales muzica?

Muzica m-a ales pe mine, clar! Eu când eram mică și am început să cânt nu știam ce se întâmplă cu mine, pur și simplu am început să cânt.

Cum ai luat primul contact cu muzica? Îți mai aduci aminte cum a fost?

Cred că m-a învățat bona un cântecel prima dată. Mi-a povestit mama că m-am trezit în fața unor musafiri la un moment dat și am început să cânt un cântecel care era porcos, ceva de genul „Cucul și pupăza”. Îți dai seama cât de haioasă eram eu că am cântat chestia asta…

Tata era îndrăgostit de mine și vocea mea, asta mi s-a povestit, pentru că l-am pierdut pe tata când aveam patru ani, dar țin minte că el mă punea să dau spectacole. Mă înfășuram într-un prosop cu model mai special și aveam aprinzătorul de la aragaz, o chestie care avea cablu pe vremea aia și mi se părea că arată fix ca un microfon. Eram tunsă ca Mireille Mathieu, pentru că bunicul meu era fan și mă urcam pe chestii mai înalte unde dădeam spectacole cu aprinzătorul de la aragaz.

Prima apariție pe scenă a fost la patru ani și ceva, când am cântat „Are mama o fetiță cât un ghemotoc”, iar apoi în clasa întâi m-a descoperit profesorul de muzică, Cristian Arginteanu de la Școala 7 din Galați. Ne-a testat pe toți și s-a îndrăgostit de timbrul meu vocal și am devenit solista corului școlii. Eram cea mai mică, restul fetelor erau de gimnaziu. A făcut extraordinar de multe lucruri frumoase cu mine domnul profesor, am fost la multe concursuri, chiar și prin străinătate. Cânt dintotdeauna.

Lora (8)

Cum a fost când ai luat pentru prima dată un microfon real în mână și cum ți s-a schimbat percepția în legătură cu muzica?

Cel mai numeros public pe care prima dată l-am avut a fost în Galați, când eram backing vocals pentru o trupă, Balcanic se numea. Înainte să am momentul cu trupa, am avut momentul meu solo artistic și, practic eram un fel de 2 în 1, iar după Balcanic era concert Vama Veche și țin minte că era lume de nu se vedea orizontul.

Oamenilor nu le venea să creadă că eu cânt piesa aia.

Am cântat două piese, una compusă de mine și nu mai știu cum de au făcut rost oamenii din discoteci de ea, că era pe vremea când încă se punea muzică lentă, iar cuplurile dansau pe blues. Se numea ”Fără tine” și o băgau după o piesă de la Whitney Houston. Am auzit-o în discotecă și nu-mi venea să cred. Când am cântat piesa, cred că a fost prima dată când lumea și-a dat seama cine cântă, pentru că nu existau CD-uri. Oamenilor nu le venea să creadă că eu cânt piesa aia. Atunci mi-a intrat tocul în scenă, aveam un picior pe toc și un picior cu tocul în scenă, iar două minute am încercat să nu explodez de rușine. Am încercat să-mi scot afurisitul ăla de toc, mai ales că sandalele erau împrumutate.

Încă mai am emoții. Acum mi se întâmplă un lucru foarte ciudat când sunt în fața unei mulțimi. Am emoții, tremur toată, inima o ia razna, dar abia aștept să cânt. La show-urile private, unde lumea mă vrea neapărat pe mine, am emoții și mai mari decât la cele unde sunt mii de oameni, așa cum a fost la Forza ZU de exemplu. Pentru senzațiile astea merită tot efortul.

Te-ai gândit vreodată să scrii vreo carte sau să te apuci de blog?

Nu am timp. Toată lumea mă bate la cap cu blogul, ar trebui cumva să mă înregistrez…
Încerc să fac un blog cu piesele pe care le scot, să fie sentimente care obligatoriu să-mi fie familiare. Adică nu-mi dau voie să scriu despre ceva ce n-am trăit, dar asta e minunat, că la treizeci și trei de ani ai trăit majoritatea stărilor despre care se cântă.

Am șansa să-mi fie prietenă Theea Miculescu. Am stat la un pahar de vorbă cu ea și mi-am deschis inima. A făcut ”Ne împotrivim” și jumătate de oră doar am stat blocată în mașină, plângând. Nu-mi venea să cred cum cineva a reușit să facă o piesă din tot ce am spus eu și să sune așa. Este una dintre piesele mele de suflet, pentru că sunt eu în ele, e o oglindă a unei perioade din viața mea. Aici mi-a fost teamă puțin, dacă va înțelege lumea ce vreau să transmit, prin talentul Theei de a scrie și de a pune în versuri povestea mea sau dacă n-o să mă înțeleagă. Dar pe de altă parte asta am vrut să zic, asta mi s-a întâmplat, fără prea multe explicații.

Videoclipul la fel, mi l-am dorit și am lucrat cu Michael Adrian Mircea, care e un bun prieten de-al meu. A știut să îmi surprindă trăirile într-un videoclip în care a ieșit din zona lui de comfort, pentru că el e foarte mult pe poveste. Am sacrificat povestea ca să facem un clip de stare. Și i-am promis că-l voi duce, pentru că e foarte greu să faci un videoclip de stare, de imagine la o piesă lentă. Trebuie să transmiți, dar e foarte posibil să nu poți să ții cadrul pe tine. Și atunci ești doar o fată frumoasă care arată bine într-un videoclip. Sunt mândră de toată echipa care a lucrat la ”Ne împotrivim” și cred că am făcut o treabă foarte bună.

Lora (9)

Ce planuri are Lora pentru 2016?

Vor fi multe piese, colaborări. Nu știu cum le lansăm, însă încercăm să le dăm voie să se exprime. Sunt într-un punct în care am făcut foarte mult din punct de vedere al pieselor. Le terminăm și vom vedea. Să v-așteptați la piese multe, pe mai multe trăiri și sound-uri. Mi se pare plictisitor să ai un singur stil, vocal, dar și ca sound. Prefer să fiu o antipatică interesantă decât o persoană minunată, plictisitoare. Prefer să greșesc și să fie lumea surprinsă decât să fiu plictisitoare.

Ascult-o pe Lora în Zonga! Smile 

Locația: MediaPro Music; credit foto: Alex Busu.