Interviu Mihail: mi-ar plăcea ca lumea să mă cunoască mai mult, pentru că cu două-trei piese pe YouTube nu-ţi dai seama

Te-ai născut în Rusia, ai crescut în Republica Moldova şi ți-ai continuat studiile în România. Cât de mult te-au influențat culturile acestor țări în cariera muzicală?

Am stat în Rusia doi ani de zile, cât am fost mic. Părinţii mei au plecat din Republica Moldova căutând un trai mai bun, însă după asta bunica mea s-a îmbolnăvit şi nu avea cine să aibă grijă de ea, iar părinţii s-au întors. Chiar dacă nu am petrecut mult timp acolo, cultura rusă m-a influenţat, pentru că de-a lungul perioadei din ’90 până în 2000 a fost mediatizată mai mult cultura rusă, pentru că era o ţară ex-sovietică şi pe posturile TV era doar muzica rusă difuzată. Abia când am ajuns în Cluj am dat de muzica asta occidentală.

Muzica rusească este foarte bună, au câteva trupe foarte faine, au un rock din ăsta mai baladic, mai de suflet. Foarte mult timp am stat cu prietenii pe malul Nistrului şi am cântat piesele lor, iar de acolo vin cumva liniile melodice.
În studenţie am început să ascult muzică din occident. Uşor uşor am început să „fur” de acolo, iar muzica lor a început să mă influenţeze inconştient. La început mi-a fost foarte greu să mă acomodez în Cluj, însă am rămas foarte surprins de bunătatea oamenilor, de altfel foarte amabili şi politicoşi. Am cunoscut oameni buni aici, am început să văd lucrurile altfel şi m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt, ca personalitate, dar şi ca artist. M-am maturizat din toate punctele de vedere.

Mă bucur că am ajuns în România, pentru că sunt alte alternative, sunt mult mai multe porţi deschise decât în Republica Moldova. De exemplu, cât am fost în Cluj, la Universitatea de Artă şi Design, am avut ocazia să plec cu Erasmus în Polonia, unde am stat un an şi jumătate. Acolo a fost o altă etapă importantă din viaţa mea, din toate punctele de vedere.

Interviu Mihail 1

Ai avut şi ai de-a face cu diferite ramuri ale artei, printre care pictura, fotografia şi muzica. Care a fost momentul decisiv în care ți-ai dorit să pui muzica pe primul plan?

Şi când am absolvit liceul eram în dubii, dacă să merg să fac canto sau design în Republica Moldova, pentru că iniţial nu era vorba de România. Pentru mine era o provocare să fac design şi simţeam pe moment că e mai sigur. După am venit în România, apoi în plecat în Polonia unde am avut parte de foarte multe proiecte: fotografie, animaţie, am avut parte şi de profesori foarte buni. Am încercat la un moment dat să mă angajez chiar ca graphic designer şi nu am reuşit pentru că toată lumea cerea experienţă de minim trei ani, toţi voiau să muncesc gratuit un an de zile, dar nu puteam şi am început să cânt prin pub-uri.

Eu în paralel cu facultatea mereu cântam la chitară, exersam pe unde puteam. Am început să cânt prin pub-uri, am stat în Cracovia puţin mai mult şi cântam de trei sau patru ori pe săptămână pentru a face bani, ca să-mi plătesc chiria. Acolo am avut un feedback foarte pozitiv de la oameni. Veneau chiar şi din străinătate, când cântam piese în limba română sau în rusă, şi-mi ziceau că n-au înţeles nimic din ce-am cântat, dar le-am transmis multe. Şi am prins curaj, eram mai sigur pe mine că vreau să fac asta. După m-am întors la Cluj, mi-am dat licenţa şi am zis că vreau să-mi încerc norocul în domeniul muzicii, pentru un an de zile, şi dacă se întâmplă ceva mai serios o iau pe direcţia asta, dacă nu mă întorc la arte vizuale.

Între timp l-am cunoscut pe Sergiu Socaciu în Cluj, care are un studio de înregistrări. Am început să colaborăm, să facem piese, iar între timp am semnat şi contractul cu RotonMusic şi au început lucrurile să se mişte. Aşa m-am hotărât ca de acum încolo să fac muzică. M-am regăsit, îmi place să stau în studio, îmi place partea asta de producţie, de compoziţie şi mi-am dat seama că e ce vreau să fac. Părinţii mei erau foarte îngrijoraţi la început de aleregea mea, dar au înţeles până la urmă că asta e ce vreau să fac, că era momentul.

Interviu Mihail 2

Ai scos trei piese proprii în ultimul an, sub egida RotonMusic. Cum te-ai hotărât să apelezi la o casă de discuri?

Am avut un prieten comun şi prin el am ajuns. Le-am trimis piesa „Dans nocturn”, dar varianta în engleză, le-a plăcut şi ne-au propus o colaborare. Mi-am propus din start să fiu un artist de calitate, ei m-au înţeles şi am găsit un numitor comun.

Care sunt principalele modificari, în bine, ale carierei tale, după această schimbare?

Suntem mai productivi şi mai mobilizaţi, avem anumite deadline-uri şi trebuie să ne încadrăm, iar asta te motivează să fii mai productiv. Artiştii sunt foarte visători de fel, poţi să cauţi o idee şi câţiva ani de zile, iar faza asta este chiar benefică. Şi suportul lor financiar şi media, e tot de ajutor.

Este foarte greu să te menţii şi să scoţi chestii faine când nu ai bani în buzunar. Cu propriile investiţii e greu, că tot în minus eşti. Mi-am dat seama însă că depinde foarte mult de tine. Dacă vrei să meargă lucrurile, poţi să semnezi cu cine vrei. Tot de tine depinde cum vorbeşti, ce vrei să faci.

Interviu Mihail 3

Pe lângă piesele tale, la concerte mai cânți şi coveruri, iar în general prezinți publicului ceva diferit față de ce se ascultă acum în industria de la noi. Ce reacții au cei care te ascultă?

Am fost propus la câteva evenimente pentru artişti şi oameni de artă, iar când primeau link-uri cu piesele mele li se păreau puţin siropoase, dar după prestaţia mea live erau surprinşi şi le părea rău că nu au avut de la început încredere. Alt impact ai când eşti fizic acolo, iar celor care vin le place.

Cât de mult timp petreci ascultând muzică şi cât la studio pentru a compune? Ce artişti preferi să asculți?

Ascult foarte multă muzică, asta şi pentru a vedea ce prinde. Îmi place foarte tare blues-ul, rock-ul alternativ, muzica indie, indie pop, dar şi anumite piese din muzica pop.

În ultima perioadă am ascultat mult Chet Faker, iar albumul lui, „Thinking in Textures”, este exact în stadiul în care mă aflu acum, mă regăsesc. Poate în următoarele piese se va simţi influenţa lui. Îmi mai plac John Mayer, Jack White, dar şi Paolo Nutini, care pentru mine este un punct de reper. Îmi place foarte mult vocea lui, blues-ul ăla retro pe care îl are. Ascult şi dubstep şi chestii mai comerciale. E ca şi cum ai citi cărţi, citeşti orice care te poate ajuta la un moment dat.

Interviu Mihail 4

Consideri că artistul poate să schimbe industria muzicală actuală sau oamenii din jurul lui, indiferent că este vorba de casele de discuri, serviciile de streaming etc.?

Eu cred şi sper că da, dar este greu. Foarte mulţi vor schimbarea, dar oamenii la un moment dat probabil renunţă. Nu cred că nu se poate difuza o piesă bună. Ştii care-i problema? Lumea nu are curaj, pentru că are un sistem care funcţionează. Când te uiţi afară, artiştii fac mulţi bani cu muzică bună, iar noi ne inspirăm de la ei, dar nu avem curajul să facem ceva diferit.
Nu zic că muzica actuală nu-i muzică bună, doar că nu mă regăsesc eu în ea.

Te pregătesti cu paşi repezi şi de lansarea primului material solo. În ce stadiu se află?
N-am pornit niciodată cu ideea de a face un album. Eu cu Sergiu lucrăm la piese şi concepte faine, iar acum încercăm să le punem la punct. Noi nu lucrăm neapărat la album, lucrăm la piese. Când vor fi gata piesele, lansăm şi albumul.

Mi-ar plăcea şi mie ca lumea să mă cunoască mai mult, pentru că cu două-trei piese pe YouTube nu-ţi dai seama. Mulţi vin la concerte şi ascultă piesele alea care sunt în formă brută. Iar dacă lansez o piesă, prefer să fie bine pusă la punct şi e nevoie de timp.
Toată lumea mă întreabă dacă mi-am găsit un stil, însă e foarte greu să-l găseşti din câteva piese.

Urmează să lansăm o melodie, pe la sfârşitul lui octombrie, care-i mai diferită de „Mă ucide ea”. „Who You Are”, aşa se va numi piesa şi o să fie cu un aer mai indie.

Interviu Mihail 5

V-am pregătit şi un scurt playlist, cu piese alese de Mihail. Audiţie plăcută! Grin

Locația: Cafeneaua F64; credit foto: Alex Busu

  • Andrei

    Mi-a placut foarte mult ca ati pus si un playlist cu muzica Grin

    • Venit direct de la Mihail! Grin Ne bucurăm că ți-a plăcut!